joi, 23 decembrie 2010
Delete
joi, 29 ianuarie 2009
Farama de seara

De tine nu mi-e fricã. Nu ai nimic sã-mi iei
Când stai prelung privind imaginea-ţi rãsfrântã
În lacul plin de mâl, de vise şi cadavre
Începi sã-mi povesteşti dureri ce te frãmântã:
“De mine nu ţi-e fricã? Nu am nimic sã-ţi iau?
Dar oare ce vei zice când voi sfârşi poveşti
Nu despre zâne, nici amor, ori nopţi împãrãteşti
Nimic din ce o mama îi spune-unui copil
Ce-n pat se zvârcoleşte, bolnav, uituc, febril.
Tu ştii? Eu n-am nici mamã, nici tatã, fraţi deloc
Lumina nu-mi cunoaşte cumplitul nenoroc
Iubirea însetatã de inimi rãzvrãtite
Ce bate lumi întregi, urâte, ponosite
L-a mine n-a ajuns, şi n-a ajunge-n veci
Ia-mã de mânã; îmi simţi mâinile reci?
Vezi tu, nici mãcar asta nu cunosc
Voi prãpãdiţi podoabe în fiecare an
Iar eu, rupt fiind-de toate
Nu simt ce e uman.
Deci zi-mi acum ce vrei, ce-ai prefera sã fii?
Sã fii în locul meu, nimicul sã îl ştii?
Şi spune-mi clar, pe ritmul sec, sonor
Ce-ai vrea sã fii?Eu, Moartea, sau tu, un muritor?”
marți, 1 aprilie 2008
Acalmie
Eu te-am mintit.Nu am trait destineCe-ar face azi din mine erou sau poate zeu
Si vina cine-o poarta?
Doar tu.Sau poate eu
Dar ce conteaza-acum cand clipele-s putine
Carari prea incalcite si tresariri de fum
Castanii ce odata ma ascundeau de Soare
Sunt martorii caderii total intamplatoare
A viselor cu care cladit-am al meu turn
Si din atatea ganduri straine-apasatoare
N-a mai ramas nimic.Nici ura nu mai doare
Inchei,caci stiu copila ca totul te-nfioara
Un vis,un gand cu mine,si plansul de vioara
Logo
Legat de-aceleasi ganduri,iubind aceleasi vise
Uitat-am si cararea ce Timpul imi promise...
De astazi tot ce este,va fi doar un "erau"
Nu cred in Dumnezeu,dar am crezut in tine
La fel nici in podoabe,ci in privirea ta
Singuratate, lacrimi, durerea ce era
Ascuns-atat de calm,de am pierdut-o-n mine
In a mea urma pasii,lasati la intamplare
Pe frunze-ngalbenite
Pe praf si pe zapada,
Zdrobind in neputinta ba sarpe,ba o floare
Te vor lasa sa crezi ca nimeni n-o sa-i vada
luni, 31 martie 2008
Your lies
I'll cry on you my ancient sorrow pain
The most gentle and silent rain
That sometimes you just wish to be.
So many wounds,for so long years
And no one still to heal my breath
Or someone to forgive my tears
Or gently rip away my fears
To leave me pure in front of death
I want to tell you many things,but little time I have to share
And so believe ,I cannot dare
To let grow our my rusty wings.
I have not many things that once, in your mind will just go loud
Nor promises that rest unspoken inside me that will make you proud
So just goodbye will be the word to slowly fade beneath your eyes
Not promises not to forget the truly yours to me old lies
